Doua fete - (intamplare in parcul Herastrau) Doua fete - (intamplare in parcul Herastrau)
Rated 0/5 bazat pe 0 voturi
Product description: Inca nu pot sa cred ca tot ce va voi povesti s-a intamplat in a doua zi de Pasti. Herastraul era la ora pranzului arhiplin. Toata lumea parea marcata de povara excesului culinar, dispusa la reparatii imediate. In fond era o zi frumoasa care iti permitea orice. Pentru mine Herastraul are o conotatie aproape religioasa, este aproximativ echivalentul iesitului din casa ce se soldeaza invariabil cu un tur complet. Am facut cu putin timp in urma 60
Publicat pe 23 Apr 2014 07:20:05 de R.Domnisoara
Categoria: Educatie Subcategoria: Educatie online
Acorda o nota acestui articol:
0.
0


Inca nu pot sa cred ca tot ce va voi povesti s-a intamplat in a doua zi de Pasti.

Herastraul era la ora pranzului arhiplin. Toata lumea parea marcata de povara excesului culinar, dispusa la reparatii imediate. In fond era o zi frumoasa care iti permitea orice. Pentru mine Herastraul are o conotatie aproape religioasa, este aproximativ echivalentul iesitului din casa ce se soldeaza invariabil cu un tur complet.

Am facut cu putin timp in urma 60 de ani, iar prin Herastrau ma stiu (pe cont propriu) de pe la 15, cand practicam caiacul. Ceea ce avea sa mi se intample deunazi nu are asemanare in toata aceasta infratire cu parcul. Am alergat, am patinat pe lac si pe role (la plecare chiar imi trecuse prin cap ideea de a-mi fi luat rolele), au trecut pe langa mine puhoi de biciclisti, alergatori, roleri, unii preocupati sa nu deranjeze, altii descreierati pur si simplu, uneori ne-am mai adresat una alta, dar de cele mai multe ori preocupati de propriile noastre treburi. Parcul nu pare a fi locul in care apar conflicte, oamenii vin sa se destinda, fotografiaza, se gigugiulesc etc. Grijile, stresul sunt lasate undeva la intrare.

Mergeam in spatele unei familii cu doi prichindei care parca faceau eforturi maxime in a se intersecta cu biciclistii si alergaretii, taind in diagonala aleea de pe malul lacului. Se cerea intelegere din partea tuturor. Este regula civilizatiei, regula omeniei cum i se mai spune pe la noi. La intrare sesizasem o coada lunga la inchirierea bicicletelor, iar amatorii de ciclism prin parc erau peste tot, se auzeau numai sonerii de biciclete. Clinchetul strident din spatele meu depasea prin insistenta cadrul civilizat despre care vorbeam, dovedea mitocanie. Daca nici noi nu suntem obisnuiti cu agresivitatea mitocanului, cine ar mai putea fi? Sa nu subestimam totusi posibilitatile raului! Intr-un mod strict limitat de a privi lucrurile, eu ma aflam pe prima banda alocata ciclistilor. Respectiva portiune de alee pietonala mai pastreza cam jumatate de metru stanga si dreapta in afara marcajului ciclist, portiune rezervata chipurile pietonilor. Este cat se poate de evident ca solutia este una cat se poate de proasta si pune la incercare spiritul civic, cei 7 ani de acasa. Sunt mii de oameni care promoveaza aceasta proba, iar eu am avut nesansa sa ma intalnesc cu o repetenta innascuta. Insistenta soneriei de bicicleta a determinat din partea cumnatei mele (mergeam in linie, destul de compacti, trei insi, sotia langa mine, eu expunandu-ma riscului) o reactie nervoasa, nu prea ortodoxa (propunerea de a trece impreuna cu Necuratul mai departe). Pentru prima data in viata mea mi-a fost dat sa vad o reactie de agresivitate maxima din partea unei femei. Purcica biciclista, aflata in depasire, si-a oprit biciclu la auzul apostrofarii si s-a rostogolit navalnic spre grupul feminin din dreapta mea, oprindu-se la contactul cu sotia. Tensiunea explodase astfel incat sotia mea tinea deja mana agresoarei, fara ca aceasta sa schiteze totusi continuarea actiunii pornite. Sunt inca in disputa cu regula care mi-a interzis sa ma infig in grumazul purcelei si s-o intreb ce pofteste. A intrebat-o cumnata mea marturisind ca ea este autoarea reprosului. N-a urmat o cearta, au fost jigniri gratuite. Purcica mi-a spus “porc batran” fara sa-i fi adresat ceva de genul.

Repet, mitocania nu ma mai poate indigna exagerat. Ceea ce m-a indignat a fost faptul ca insotitorul purcelei era Cosmin Prelipceanu. Acesta a discutat decent, dar reprosul nerespectarii legii mi se pare exagerat. Alaturi de compasiunea legata de soarta vitrega ce l-a legat de un asemenea monstru raman cu imensa nedumerire legata de incapacitatea intelegerii vietii in firescul ei pentru un individ obisnuit sa discute la un cu totul alt nivel.

I-as propune lui Cosmin Prelipceanu, jurnalistilor in general, sa reflecteze asupra dreptului pietonului. Solutia pistelor de bicicleta in Herastrau este pe alocuri extrem de proasta. Pe portiunea ce leaga, aleea de pe malul lacului, debarcaderul lui Mitica de zona Expoflora (zona rest. Pescarus) pietonii ar trebui sa circule numai in sir indian. Animozitatea istorisita anterior a nascut mici discutii, in opinia mea potrivite a fi discutate pe larg, la rece. Jurnalistul spunea ca n-am fi obisnuiti sa respectam legea. Nu-mi vine sa cred asa ceva! Un astfel de om, extrem de informat, sa nu poata face diferenta dintre lege si conveniente?! Admitand ca asa ar fi, erau ei indreptatiti sa purceada la impunerea legii? Exclus d-le Prelipceanu! Nu vi se pare ca cereti prea mult? Daca ati ocupat parcul cu bicicletele, pietonii ce ar trebui sa faca, unde sa se preumble? Sa va trimit un SMS ca sa intelegeti?

Si, de parca n-ar fi fost suficient, s-a gasit un tip, purtator de coada si a vreo cateva kilograme de obiective de gat, facand in opinia mea o inexplicabila economie de efort intelectual, sa declare ca vor trebui sa treaca ani pentru ca noi sa intelegem, mimand o intelegere deplina. M-a deranjat usurinta cu care si-a debitat ideile preconcepute, siguranta proprie. Parul meu albit ii spunea ca eu n-as putea intelege profundul proces de modernizare care ne-a coplesit. Ma aflam intre reactia vizigota a consoartei jurnalistului si aroganta unui individ a tot cunoscator, care trecuse cu nepermisa lejeritate peste episodul mitocaniei si gasea in grizonarea parului meu dovada indubitabila a vinovatiei. Ma despart doar 12 ani de jurnalist, care o fi problema?

Cine poate sa-i faca sa inteleaga pe acei amatori de ciclism prin parc ca simpla renuntare la acest capriciu si inlocuirea cu mersul pe jos le va fi benefica?

Acorda o nota acestui articol:
0
,0


Recomandari:


Despre autor:

Domnisoara Ralu 
Membru din: 22 Apr 2014 11:04:19

Despre autor:

Articole publicate: 1
Scoring autor: ?

imageC.Adi Geo
Scoring autor: ? / 10
Membru din: 26.03.2017

imageA.Dan
Scoring autor: ? / 10
Membru din: 21.03.2017

imageV.Domnul Gabriel
Scoring autor: ? / 10
Membru din: 15.03.2017

imageStefanSkw
Scoring autor: 9.3 / 10

imageandreea
Scoring autor: 9.0 / 10

imagebrainiac
Scoring autor: 8.5 / 10